În ultimele săptămâni, în încercarea de a face față pandemiei, tot mai multe țări au impus restricții severe și încurajează sau insistă puternic asupra formelor extreme de izolare socială. Într-o postare recentă publicația de The Lancet realizează o trecere în revistă a impactului psihologic al carantinei survenit pe fondul pandemiei, evidențiind numeroase efecte adverse ale carantinării, incluzând tulburări emoționale, depresie, stres, dificultăți de somn, anxietate, dispoziție scăzută, iritabilitate și furie. Izolarea socială în masă poate duce la dificultăți de sănătate mintală pentru un număr considerabil de oameni (Brooks et al., 2020). Există totuși și factori care pot atenua impactul negativ al carantinei. Printre aceștia se numără inclusiv protejarea libertății personale, minimizarea duratei totale a carantinei, asigurarea unei comunicări clare și furnizarea de consumabile esențiale, cum ar fi produse alimentare și medicamente. Cu toate acestea, persoanele aflate în carantină pot avea un control redus asupra acestor factori. Durata carantinei, comunicarea clară și furnizarea de consumabile sunt elemente care, sau cel puțin ar trebui, să fie abordate de către conducătorii guvernamentali, factorii de decizie, etc. Pentru a încuraja persoanele să facă față vieții în mod izolat și închis în timpul carantinei, ar fi util să identificăm strategii eficiente pe care ei înșiși le pot aborda pentru a face față cerințelor psihologice. O sursă potențială de inspirație ar putea fi persoanele și grupurile care aleg să meargă și să trăiască în medii izolate, restrânse și extreme. Aceste categorii pot fi astronauții, cercetătorii care lucrează la poli, personalul de pe submarine, lucrători pe platforme petroliere, etc. Cu toate că mediul de izolare fizic este oarecum diferit, cerințele psihosociale (stresori) pe care le întâmpină acești oameni sunt probabil similare cu cerințele cu care mulți dintre noi ne vom confrunta în următoarele săptămâni și luni. De exemplu, împărtășim nevoia de a ne adapta la condiții neobișnuite și de a face față sentimentului de amenințare, pericol și incertitudine (Harrison et al., 1991; Suedfeld, 2018). Persoanele în carantină vor experimenta probabil perioade de monotonie și plictiseală, vor suferi de fluctuații de dispoziție și motivație scăzută și vor trebui să tolereze să fie în imediata apropiere a unui număr mic de persoane, în timp ce alții vor fi departe de familie și prieteni. Adaptarea Procesul de adaptare la izolare socială și la carantină perturbă modul normal de viață al unei persoane. Procesul de a trece în afara mediilor cu care sunt obișnuiți, în mod normal, durează câteva zile (până la 10 zile) pentru ca oamenii să se adapteze la noua lor situație. Cunoașterea și conștientizarea acestui fapt poate fi util, permițându-le oamenilor să privească în viitor, într-o perioadă în care lucrurile se vor îmbunătăți treptat, pe măsură ce condițiile se normalizează. O strategie comună folosită de populațiile aflate în izolare, pentru a se adapta rapid la noile lor condiții, este stabilirea unei rutine. Acest lucru pare să faciliteze un sentiment de control și ajută la reducerea incertitudinii prin construirea unei structuri consistente în fiecare zi. Monotonie și plictiseală Pe măsură ce măsurile de izolare și de carantină continuă, monotonia și plictiseala se vor instala cu certitudine. Multe dintre persoanele izolate vorbesc despre provocări asociate repetiției, lipsei de varietate și privării senzoriale (care se referă la absența prelungită de stimuli senzoriali percepuți de creierul uman prin anumite canale). Populațiile urbane (și din ce în ce mai mult și în mediul rural din România) sunt mai bogate în resurse și au acces la o gamă largă de divertisment activat prin internet și surse de distragere, de la streaming media și podcast-uri la întâlniri video și platforme de jocuri. În mod evident, acest lucru poate ajuta la umplerea timpului și la stimulare. Cu toate acestea, varietatea este importantă și ar putea fi de asemenea util pentru cei izolați să se angajeze în alte activități creative și hobby-uri care pot fi realizate în mod independent. Diminuarea motivației și starea de spirit Este aproape inevitabil ca, la un moment dat, în timpul izolării și carantinei, oamenii să experimenteze sentimente de dispoziție scăzută și lipsă de motivație. Știind că este perfect normal ca starea de spirit și motivația să fluctueze și că vor fi unele zile bune iar altele proaste, expectanțele persoanelor izolate pot fi mai realiste. Modalitățile de a face față dispoziției și motivației scăzute includ recunoașterea progresului și concentrarea micilor realizări pentru a ajuta la stimularea unui sentiment de sens și competență. Aceste mici victorii ar putea fi sărbătorite în rândul unei rețele de suport social, care ar putea fi persoanele cu care sunteți izolat cu sau cu alții prin intermediul rețelelor de socializare.O tehnică obișnuită folosită pentru a menține moralul și motivația în astfel de condiții este organizarea unor mese de sărbătoare. Sărbătorirea unui eveniment ar putea ajuta la stimularea sentimentului de apropiere și de unire. A avea sau a identifica un scop poate fi util în perioada de izolare și carantină. Persoanele vorbesc adesea despre finalizarea unor proiecte, urmarea unor cursuri online și învățarea de noi abilități ca mod de a rămâne motivați. Cei care pot lucra de acasă pot percepe această activitate ca pe o sursă valoroasă de concentrare și de urmărire a obiectivelor personale în timpul carantinei. Paradoxul proximității sociale și al separării Faptul că stai într-un cadru izolat, restrâns și în apropiere cu aceleași persoane pentru perioade lungi de timp poate fi stresant. Oamenii care au avut experiența izolării subliniază importanța de a fi toleranți față de ceilalți și de a fi permisivi cu propria persoană. Pentru a reduce probabilitatea de conflict și a apariției unor disensiuni în ceea ce poate fi deja un moment dificil, este important să fie capabili să exercite un bun autocontrol. Un mod în care acest lucru poate fi de ajutor este prin identificarea unei zone de spațiu personal, un loc în care cineva se poate retrage în momentele de frustrare. Celor care lucreză de acasă împreună cu partenerii lor este indicat să comunice deschis și sincer, mai ales când identifică anumite comportamente ale partenerului ca fiind iritante. Este necesară o discuție despre motivul iritării și posibile modalități de rezolvare a problemei înainte de a conduce la o tensiune suplimentară și escaladarea conflictului. Stabilirea unor astfel de reguli fundamentale poate fi utilă pentru ca o perioadă de carantină să fie cât mai confortabilă. Percepția amenințării și pericolului Incertitudinea de a nu ști cum arată viitorul, în special în perioadele de tulburări sociale sau catastrofe naturale, poate duce la sentimente de anxietate și frică. Cercetările sugerează că sunt utile eforturile de a valorifica aceste sentimente și de a căuta aspectele pozitivele din situația existentă(Smith et al., 2018; 2019). Persoanele care s-au confruntat cu condițiile de limite extreme descriu ca mecanism funcțional de a face față incertitudinii, o „detașare” emoțională de situație și concentrarea pe gândirea rațională la riscurile reale cu care se confruntă și ce se poate face pentru a minimiza aceste riscuri. Acest mod ajută la oferirea unor perspective și reducerea sentimentelor de anxietate. În același timp este important ca oamenii confruntați cu medii extreme să nu rămână blocați mental și emoțional asupra unor amenințări incerte sau unor amenințări pe care nu le pot controla. Fenomenul pandemiei actuale poate părea copleșitor (adăugându-le anxietatea și frica), iar informațiile ferme despre viitor sunt rare. Este important ca persoana să rămână ancorată în prezent și să nu fie prea distrasă de o finalitate incertă. În schimb, este indicat să descompună sarcina sau provocarea și să se concentreze pe cele mai importante aspecte, realizabile și imediate: ce se poate face în următoarea oră, zi sau săptămână. Concluzii Strategiile pe care le-am expus se bazează pe modalitățile de adaptare a oamenilor care trăiesc și lucrează în medii extreme, izolate și limitate, dar pot fi valoroase și pentru cei care se confruntă cu măsuri de izolare socială în timpul pandemiei. Desigur, carantina pe fondul pandemiei are și alte provocări, precum grija pentru copii sau confruntarea cu potențiale dificultăți financiare. Aceste probleme vor necesita probabil soluții creative proprii. Sper, însă, că ideile și abordările menționate mai sus vă vor putea fi utile în gestionarea unora dintre cerințele psihologice și sociale cu care este probabil să vă confruntați în săptămânile și lunile care urmează.
